Drumul Sibiu -Deva este arhicunoscut pentru ambuteiaje, accidente s.am.d Desigur ca nici noi nu am scapat, sa nu stam la doua cozi din cauza accidentelor . Si astfel pana sa ajungem la Deva era intuneric, dar cum anul trecut ne-am invatat sa mergem noaptea, eram ca si invatati 
Cum am mai zis, eram invatati sa mergem noaptea dar in afara tarii , unde asfaltul nu are gropi… Aproape de Hateg sau dupa ce am trecut de localitate, a luat Coco o groapa de am crezut ca trebuie sa campam si sa ne intoarcem acasa, dar am avut noroc.
Si am mers noi ce am mers , cand eram foarte aproape de Orsova pe la ora 2.30, dintr-o data motorul nostru da semne ca are probleme , nu mai accelereaza, de intrat in viteze intra, de mers mergea, il auzeam dar nu stiam ce are.
Singura solutie era sa ne traga Coco cei 8 km pana la Orsova. Au legat baietii sfoara ne-am urcat , si am mers doar cativa metri , numai bine ca era o parcare . Nu cred ca puteam merge mai mult, ne duceam ba intr-o parte ba in alta, din cauza greutatii.
Am incercat sa ma incurajez si sa il incurajez pe Alin(cred ca mai mult pe mine 
, deja ma gandeam ne intoarcem acasa, se repara motorul si facem o tura prin Romania.
In parcare ne-am oprit si cautam solutii sa vedem ce facem, Coco a venit cu ideea sa ne duca pe noi fetele la pensiune si baietii sa vada ce si cum fac cu motorul.
Asa ca Ada si Coco au taiat-o spre pensiune , urmand sa vina dupa mine. In timpul acesta Alin s-a apucat sa mestereasca la motor sa vada ce are.
Ne-am pus frontalele si a inceput sa mestereasca , pana sa se reintoarca Coco am aflat care era buba , ni se strica o piulita iar are pinionul mic din fata a sarit, nu mai era pe ax.
Ca sa poate pleca de acolo cu tot cu motor si sa nu-l lase acolo , Alin a infasurat piulita cu o bucata dintr-un tricou si a pus vreo doua super-glue , nu de alta dar sa tina si a tinut , yoppeee(am un sot foarte priceput )
Pe la ora 3 si ceva ajungem si noi la pensiune, urmand ca la prima ora sa se trezeasca baietii sa caute un mecanic sau strungar, sa faca piulita.
Si au avut noroc sa gaseasca un mecanic si un strungar superi de treaba. Si ne-au ajutat sa ne faca motorul pentru a putea pleca in concediu.
Tura moto 2010
Tura din anul asta incepe de fapt anul trecut, cand impreuna cu Alin, Maia si Dea am plecat cu motoarele (TDM 800 si SV 650S) in Croatia. A iesit f bine si ne-am zis ca o repetam. Se pare ca ne-am tinut de cuvant si ne-am apucat sa facem planuri cand sa plecam. Aici a fost de tot rasul ca sa zic asa, eu cu Alin am facut tura la inceput, trebuia sa mergem prin Serbia, Muntenegru, Dubrovnik, toata coasta Croatiei si sa venim spre casa prin Slovenia. Participanti: eu, Ada (VFR 800) si Alin cu Maia (TDM 800). Prietenul nostru Tudor care trebuia sa ramana in Franta a zis ca ramane in Romania si normal i-am spus si lui sa ne insoteasaca (V Strom 1000). Aici a fost cu cantec, el a spus ca vine cu conditia sa mergem prin Slovacia, dupa care a zis sa stam cam 4 zile pe acolo dupa care a hotarat sa…nu mai vina. Si uite asa am revenit la vechea noatra tura. Acum, daca tot mergeam pana in Nordul Croatiei m-am gandit eu, si daca tot nu mai mergem in Slovacia, am putea sa mergem in Italia sa vizitam Venetia. Pe ceilalti i-a incantat idea si asa a ramas. Buuuun, pana sa pornim insa a fost o intreaga tevatura cu concediile, eu aveam de la firma obligatoriu concediu 2 saptamani, am reusit sa imi iau o saptamana fara plata, Ada la fel pe la firma pe la ea, cei mai linistiti si fara prb au fost Alin si Maia care stateau si se uitau la noi cum ne stresam cu concediile si prostiile astea, normal stresandu-se si ei sa rezolvam sa putem pleca.
Am rezolvat pana la urma si trebuia sa plecam vineri in 31 iulie, la ora 6.30 seara cand termina Ada programul si urma sa o luam direc de la job, ea lucrand in Sb noi fiind din Cisnadie. Asa o sa facem, am hotarat democratic, vineri avea sa fie ziua 1. Mareata zi 1, cea mai grea probabil, de abia asteptam toti, dupa saptamani de asteptare, lupte cu joburile, cu prb de la firma, cu banii, cu buletinele si cate si mai cate parca toate au ramas in urma si asteptam plecarea…
ZIUA 1
Am terminat lucrul la 2, m-am apucat de motor, spalat, uns lantul, facut bagajul, chestii…storcit creierii sa imi dau sema ca naiba imi mai trebuie, ce sa iau si pt “surplusul de bagaje” cum i-au spui unii pasagerei, sau “ghiozdanelul” ca normal ca sunt mai sensibile si au nevoie de ceva mai multe chestii…reusesc sa intremez cat de cat un bagaj, ma felicit pt idea de a lua o saltea gonflabila sa o punem in cort, avea sa fie aur curat in tura, mai trec Alin si Maia pe la mine care normal ca aveau totul pregatit din timp, ma mai ajuta cu una alta, eu ii mai imbarbatez, erau stresati si ei, nu le arat ca si eu sunt la fel, iau atitudinea de mare si tare, atotstiutor…Verific actele ca sa nu mai patesc ca anul trecut cand am ajuns in vama la Arad si am vazut ca nu am talonul, a fost trist atunci, noroc ca am rezolvat-o…
Buuuuuuuuuun, am terminat cu motorul, cu bagajul, fac rapid un dus, incerc sa imbuc ceva…nu pot, de la starea de neliniste/emotie/nerabdare…banuiesc ca si pe prietenii mei ii incearca stari sufletesi asemanatoare…ma gandeam in primul rand la Alin care ca si mine avea un stres suplimentar: pasagera…cred ca si el era stresat de numa, nu e tot una sa te gandesti ca poti rani o persoana la care tii…asta te cam macina cand pleci la un drum asa lung si cu multi factori imprevizibili dar…cu Dumnezeu sau nebunia inainte…
Au venit la mine si 2 prietene sa imi ureze drum bun, Lally si Ramona, normal ca Ramona mi-a spus exact si clar ce vrea: cadouri de pe unde merg si nu cumva sa ma intorc fara sau cu ele simbolice asa…J, m-au felicitat, mi-au urat drum bun si au plecat si ele…
O chem pe mama sa ma ajute la bagaj, am 2 sidecasuri la motor si multumita lui Alin, care mi-a facut o frumusete de suport pot sa pun si un rucsac mare de 80 la spatele pasagerei, intre cele 2 sidecasuri, perpendicular pe motor. Rucsacul era plin plin, de abia il ridicam, ma ajuta mama sa il leg in spate, ies atunci si vecinii sa vada “minunea”, motorul arata ca un autobuz parca, mi se parea imens. Imi iau ramas bun de la ai mei, a iesit si taica-meu intre timp, fac o poza cu mine si autobuzul, asa de plecare si dau sa cobor mobra de pe cricul central…stupoare…nu puteam nici de-al dracu…chem vecinii sa ma ajute, erau pietre in curte, dihania era grea ca pamantul, trebuia sa dau cu spatele ca sa pot porni, unii ma impingeau, unii ma tineau din lateral sa nu ma rastorn…a fost horror…pe mine ma treceau toate transpiratiile…reusesc sa scot autobuzul pe trotuar, fac un semn de salut si dau sa plec…greutatea era imensa si din pacate toata repartizata pe spate…am pus rucsacul cat mai in spate posibil sa nu deranjeze pasagera, acum vedeam dezavantajele…dau putin gaz la motor si direct sa se ridice intr-o roata…inghet imediat, las acceleratia, il pun jos si il tin din ambreiaj…eram praf…ma gandeam ca nu pot pleca asa. Plec usor usor, mi se parea imens, nu puteam aceelera deloc, dadea sa se ridice, latimea aveam 1m si 10, eram aproape cat o masina, ma taram cu 5 la ora spre prietenii mei…imi treceau prin cap numai ganduri negre, eram cu nervii la pamant mai ales ca avusesem si o saptamana infernala…pana la urma m-am obisnuit cat de cat cu greutatea si am reusit sa ajung la Alin si Maia. Imi trag un zambet pe fata, intru “triumfator” in curte la ei unde era strans tot neamul ca sa zic asa J…ii salut pe toti, glumesc cu ei, rad, ma invart ca un titirez pe acolo, ma dau in spectacol cum imi place mie, dupa care ii spun lui Alin ca e cam greu motorul, nu stiu ce naiba fac… la care Alin imi zice saracul ca si al lui e greu, noroc ca el, lucru unic in Romania cred, si cum am aflat ulterior si prin Europa, si-a pus sidecasuri si in fata, 2 mai mici, in fata genunchilor fapt ce ii echilibra mobra si, fapt aflat ulterior sunt bune ca si protejeaza…
Am inghitit in sec si le-am spus ca rulam asa usor, usor… s-au impacientat putin, eu care mergeam “tare “ in acceptiunea lor, care nu vroaim nici cum sa merg incet acum vin eu cu asemenea idei… noroc ca sunt prieteni vechi, ca ma inteleg cu ei, conteaza f mult intr-o asemenea tura cu cine te duci… aveam incedere unii in altii si asta conta enorm… nu prea intelegeau ei toate exuberantele mele si modul exhaustiv dar na… era ok… aveam incredere si ziceam ca o scoatem noi la capat.
Pornim la drum, dupa ce au iesit ai lor in strada, ceva vecini, am ambalat amandoi motoarele, si… pe cai ca filmam… ei in fata, facandu-le semn sa nu vada cum ma chinui cu magaoaia si eu dupa ei impleticindu-ma si taraindu-ma de numa… greutatea era imensa si toata pe spate… Iesim din Cisnadie, urcam pe dealul Sibiului, pe curbe inghet efectiv, imi era frica sa ma aplec, mergeam ca si cu trenul, noroc ca motorul oricat ar fi fost de greu tragea, nu avea probleme… pe drum incolo incep sa ma obisnuiesc cu greutatea, daca nu dadeam gaz ci acceleram progresiv si usor era ok… mi-a mai venit sufletul la loc, doar ca ma gandeam cu groaza cum o sa fie cand o iau pe Ada. Cum dracu sa fac? Nu pot risc sa merg mai departe daca simt ca ma depaseste situatia, ne pun efectiv in pericol, dar o sa fie dezamagirea imensa, exista posibilitatea sa mai las din bagaj… asta este, ma intorc din drum, dau jos si pun mai putin… In timp ce imi faceam calculele astea am ajuns la locul de unde trebuia sa o luam pe Ada, sincer nici nu mai stiu daca de data asta a intarziat sau nu, ea de obicei intarzie, mai ales de la lucru dar o sa scriu ca a intarziat, e probabilitatea mai mare, efectiv nu mai tin minte iar acum sunt intr-o salina si scriu, doar acum avand timp pt asta, asa ca scriu urmatoarele: Ada a intarziat, eu probabil ca m-am enervat din nou, ceva schimb de replici ca de obicei, ea mai vine cu inca ceva pt bagaj, eu am inghetat, ceva poze de plecare si sa o luam din loc… era cam 7 seara…
Ma urc pe motor, pornesc…intorc din 1000 de manevre de s-a plictisit Alin saracul care l-o intors fain din prima aproape… si imi tin respiratia cand se urca Ada pe motor… era si mai greu… plec usor… era si piatra cubica dar… spre surprinderea mea motorul statea f bine… era mai echilibrat… nu mai era toata greutatea pe spate… am fost cel mai fericit atunci… gata.. Europa veniiiiiiiiiiiiiiiiiiim…. Prima oprire, dupa 5 minute J, la iesire din Sibiu la Petrom sa verificam presiunea in pneuri… o facem si pe asta ca ne-a ajutat un tip de pe acolo care muncea, si am plecat mai departe.
Planul pe ziua asta era sa ajungem la Orsova unde sa inoptam, am facut o rezervare la o cabanuta/pensiune ce masa era si doream sa ajungem pe acolo pana pe la 1 noaptea ca a 2 zi de dimineata sa trecem granita la sarbi.
Toate bune si frumoase, trecem de Sebes, Orastie, mergeam foarte fain, Alin era in fata cand deodata face o depasire de ma face sa urlu in casca, Ada se sperie si ea, ma strange in brate de parca tinea cel mai mult la mine J, m-am speriat o leaca pe moment dar am vazut ca Alin nu s-a pierdut deloc, a fost meserias cum se spune, a stat cu motorul intre TIR si cel ce venea de pe contrasens, totul a fost bine, era loc daca o calca o leaca dar si greutatea si latimea motorului si-au spus cuvantul, mergem mai departe fara sa oprim, asistam din spatele lor cum il cearta putin Maia pe Alin, ne amuzam ca totul e ok si mergem mai departe, eu trecand in fata pt ca stiam drumul, era bezna afara si drumul era cam rau pana la Hateg. Trecem de Bacia, unde sta Tudor, trecem de Calan cand deodata am luat o groapa imensa, am stat in spatele unui TIR, m-a orbit unul din fata si m-am trezit in ditamai gauroiul… sunetul a fost criminal, am crezut ca mi-am facut varza roata… GPS-ul mi-a cazut, in mintea mea iar ma vedeam pe la vulcanizari daca aveam doar pana sau si mai rau ca trebuia sa ne intoarcem acasa daca am strambat janta. Era 12 noaptea, am oprit, Ada se uita, nu prea intelegea ce si cum, Alin opreste si el ca a vazut din spate ca hau am luat si credea si el ce e mai rau, nu am vb nimic, nu am deschis gura, am cautat frontala, am gasit-o si am trecut la inspectia rotilor. Ma uit la roata din fata, totul parea ok, Alin se uita uimit si el, mie parca nu imi vine sa cred, intr-adevar am setat suspensia fata si spate la maxim, pt greutate, zgomotul a fost groaznic cand am intrat in groapa dar nu puteam crede ca e totul ok.
Inghet totusi, am uitat de spate, ma aplec sa ma uit… surpriza… totul era ok si acolo… cum naiba? Aproape mi-a sarit ghidonul din maini, ce chestie…ma bucur…fac glume…fac 2 poze asa pe noapte si ne urcam pe motoare nu inainte sa mai facem ceva glume, Maia ne imbarbateaza, noi pe ei si da-i bice…In Hateg oprim la fast-food-ul meu, asa ii zic eu pt ca e singurul ok din Hateg, de fiecare data cand trec pe acolo opresc, asa a devenit fast-food-ul meu. Bem o cafea, facem poze, mai radem, ne spalam pe fata, mancam ceva cu toate ca nu prea ne ardea, ma duc cu Alin la toaleta, eram ingrijorati amandoi, era noapte tarziu, eram obositi, frig, am hotarat sa o luam mai usor…Am plecat, drumul era mult mai bun, am inceput sa devoram km, m-am obisnuit cu greutatea, Ada statea si ea bine pe motor, incepea sa ma ajute, o simt totusi ca e cam teapana, incordata, se apropia de mine, ii era frig…oprim la o benzinarie, alimentam, ne dam cu apa pe fata dar cum sa fac sa-i dau haine sa se imbrace mai gros ca erau in rucsac si nici prin gand nu imi trecea sa il dezleg iar sa iau hainele. Imi vine ideea salvatoare, costumul de ploaie primit de ziua mea, fain, teapan, dintr-o bucata si destul de gros, oprea vantul, asta era problema…Alin si Maia se mai pupa pe acolo, s-au imbracat si ei si asteptau dupa noi, avea sa fie o obisnuinta asta, toata excursia au trebuit sa astepte dupa noi saracii, dar s-au obinsuit. O conving cu greu pe pisi sa ia costumul, ca nu e fancy, ca nu e bun, ca nu-i vine bine, ca e urat…o mie de motive si nazuri…pana la urma il ia, se uitau lung la noi ca luam costumul de ploaie noaptea in benzinarie cand afara era senin, asta cred ca a mai inveselit-o, s-a obisnuit cu ideea si s-o dus sa-i arate Maiei cum arata…buuuuuuun, am rezolvat-o si pe asta, din nou la drum…
De aici drumul a fost superb, am mers ceas unul in spatele celuilalt, totul era bine, 7 km pana la Orsova, eu cantam in casca, Ada dadea sa atipeasca, cand deodata il vad pe Alin ca se opreste, ma uit in oglinzi dupa el si vad ca nu mai porneste…stau, astept, astept, nimic…ma hotarasc sa intorc si o iau dupa el…cand ajung el nu mai putea sa plece de pe loc, baga in viteza 1 dar nu pornea, se auzea un zgomot cum freca ceva dar nu pornea motorul…ce sa facem? S-o chinuit Alin pe acolo, Maia era nelinistita, suparat, ca ne intoarcem acasa, ca e gata totul…Alin mai calm, incerca sa isi dea seama cam ce ar fi. Parerea mea a fost ca ori s-o dus pinionul si se invarte lantul in gol ori e ceva la ambreiaj/cutie de viteza fapt ce era mai grav.
Incercam sa il tractez, motoarele erau grele amandoua, era la vale, ne tot smucea, al meu pleca foarte tare cand dadeam drumul la ambreiaj, Alin imi face semn sa opresc pt ca se aude un zgomot si sa nu-l stricam mai tare, avea dreptate… Ada era nelinistita, era tarziu in noapte, debusolata, ii spun care e parerea mea cu motorul si ma intreaba ce facem? Buna intrebare. Ce sa facem, ii spun ca o s-o duc pe ea la pensiune, ca eram aproape de Orsova, ma intorc o iau pe Maia, ii dau spray-ul cu piper lui Alin cat timp sta, o sa stea singur sa o duc si pe Maia sa poata fetele sa doarma si dupa aceea ma intorc la Alin si vedem ce facem. Le spun si lor, au spun ca e ok, o duc pe Ada dupa ce in prealabil l-am sunat pe proprietarul pensiunii sa ne explice ce si cum ca nu stiam si acesta a fost de treaba si a venit in Orsova cu matizul sa ne conduca pana acolo. O duc pe Ada, dau sidecasurile jos, ma intorc la Alin sa o iau pe Maia si surpriza…Maia nu mai vroia sa vina, nu il lasa pe Alin singur…degeaba ii explic ca e mai bine sa doarma, ca rezolvam maine, nu vroia si pace…o intelegeam si pe ea, chiar imi placea decizia ei, asa o fata mai rar sa nu isi lase sotul, ei casatorindu-se cu 2 saptamani inainte sa plecam…
Desface Alin capacul de la pinion, noroc ca avea toate sculele la el, scule la care Maia a bombanit ca de ce le ia cu el si altele J..si vedem ca pinionul era cazut, saiba care tinea pinionul s-a stricat si pinionul a cazut. Eu cand am vazut m-am inveselit imediat, am incercat sa o inveselesc si pe Maia care era cam debusolta, Alin foarte calm isi vedea de treaba lui, incercam sa il fac mai pozitiv spunandu-le ca maine gasim un strungar si rezolvam prb. Din punctul meu de vedere era relativ ok, era grava faza dar nu imposibil de rezolvat si am inceput sa cant, ma gandeam ca am ce sa povestesc mai departe daca totul iesa cu bine. Intre timp Alin desface saiba, pune pinionul la loc cu lantul pe el, ea o carpa, o rupe, o pune peste file, insurubeaza saiba, toarna “Picatura” peste ea, mai toarna una si asteapta sa se intareasca. Ce ne-am fi facut fara lipiciul ala pe care cu 2 zile l-a luat Alin ca a zis ca cine stie la ce-i trebuie. Acum a stiut…J
S-a intarit, i-am luat eu sidecasurile si pe Maia sa fie motorul mai usor si am hotarat sa mergem pana in Orsova sa lasam acolo motorul sa dormim cateva ore si sa vedem maine ce si cum. Dracia naibii ca saiba a tinut, reparatia lui Alin era beton si am ajuns la pensiune pe care am gasit destul de dificil, mi-a explicat Ada la telefon cum se ajunge, a fost dificil pt ca era pe malul Dunarii destul de departe de Orsova iar explicatiile Adei nu erau chiar concrete. Sa va dau un exemplu, dupa ce iesim pe drum forestier mergem 500 de metri sau 2 km, nu stie exact ca nu stie sa aproximeze…J va dati seama ce indicatii aveam nu? Dar s-a intrecut pe sine si a reusit sa imi explice cat de cat sa imi fac o idee, mi-a dat ceva puncte de reper. Ada era deja in pat, Maia la fel debusolata si cu psihicul cam jos, Alin relativ ok avand in vedere situatia, eu aproape vesel, traiam momentul…aproape ca imi placea…Ne punem la culcare si ne hotaram ca Alin sa ma trezeasca de dimineata si sa mergem impreuna sa vedem ce putem face sa reparam motorul. Zis si facut…habar nu am cum era camera, patul, curat sau nu…de cald era cald, Ada ma incalzea…era langa mine…pe jumatate dezbracata…era BINE, am inceput sa visez…era in sfarsit bine…mi-am pus zambetul tamp pe fata si am adormit…
Ziua 2
Am deschis ochii…era dimineata tare…eram stresat sa nu se trezeasca Alin si sa stea dupa mine sau ceva, mi-am adus aminte ca i-am spus sa vina el sa ma trezeasca, m-am linistit…Ada dormea, era cam rupta saraca…m-am cuibarit langa ea, afara se auzea Dunarea, m-am gandit ca sunt sanse mari sa reparam motorul…am mai tras un pui de somn.
Il aud pe Alin, ma trezesc si eu imediat, bate la usa, ma imbrac si ies, Ada doarme, sunt buimac inca, mergem la proprietarul pensiunii sa il intrebam de ceva sevice-uri prin Orsova sa putem repara motorul, ne da ceva indicatii iar intre timp ne aduce 2 cafele…au mers ca unse…plecam cu ambele motoare, eu in fata Alin dupa mine, inca mai tinea improvizatia facuta de el. Noroc ca stiam cate de cat Orsova, nu eram prima data aici, am gasit relativ usor primul service. E sambata, nici macar nu a venit la program, fac rost de nr celui de la service de la vulcanizarea de langa, vb cu omul la telefon si zice ca nu poate sa ne ajute, incepusem sa ma gandesc ca exista si posibilitatea sa nu rezolvam problema, mi-am alungat repede aceste ganduri si ne-am hotarat sa mergem la urmatorul service. L-am gasit cu chiu cu vai, era un baiat tanar dar parea serios. Mi-am scos aparatul sa fac poze sa imortalizez momentul, ma gandeam ca o sa trecem peste asta si sa ne aducem aminte. Tipul se uita, cauta o piulita care sa se potriveasca in locul celei stricate, nu gaseste, ne zice ca avem nevoie de un strungar dar stie el unul, ne da indicatiile necesare si am pornit cu Alin spre el. Ajungem la locul indicat de mecanic, strungarul era un nene in varsta, pensionat, a lucrat zeci de ani la uzina din localitate si acum la pensie si-a cumparat strungul pe care a lucrat atatia ani si mai face una alta…se uita, zice ca nu poate sa o faca exact la fel dar poate sa o faca sa mearga. Alin e de acord, nenea strungar vine de cateva ori, masoara, incearca piesa, iar mai rectifica la ea pana ce o face sa fie buna. Eu eram fericit nevoie mare, glumeam cu muncitorii strungarului, faceam poze pe acolo, am facut si cu strungarul, saream pe Alin, ce mai , eram in al 9 lea cer, Alin la fel, ne bateam pe umar si ne ziceam ca o sa fie o tura faina…la final i-am spus lu nenea ca si tata e strungar, a ramas uimit, i-am spus unde a lucrat, a zis ca cunoaste si ne-a dar nr lui de tel sa il sunam cand ne intoarcem din tura sa-i spunem daca a fost ok. Nu ne-a luat nici un ban pe piesa, am ramas muti, mai exista oameni de treaba in tara asta. Ne-am intors la mecanic, ne-a pus o solutie sa tina mai bine acolo, i-a dat pasta lui alin, ne-a dat si el nr de tel si ne-a indicat unde sa oprim sa mancam in Serbia, eu fiind nerabdator si fericit ca s-a rezolvat prb am spus ca nu mai stau nici sa mananc in Romania. Alin ia dat 50 de lei baiatului pt deranj, eu am sunat-o pe Maia, i-am spus sa impacheteze, sa o trezeasca pe Ada, sa plateasca si sa ne astepte ca noi venim si plecam direct.
Eram veseli amandoi, am luat fetele care ciripeau vesele acum, am facut ceva poze de inceput de drum si …pe cai ca filmam…am mai facut cateva poze pe malul Dunarii si direct la Portile de Fier. Aici a mers relativ rpd, la sarbi am stat putin, cat timp am asteptat mi-am dat geaca jos ca era o caldura insuportabila mai ales ca prin Serbia trebuia sa respectam vitezele ca am inteles ca e jale la ei, poti sa faci si inchisoare. Am trecut de vama cu buletinele si am luat-o incet, incet prin Sebia, cu 80 la ora. Cald, Serbia nu e cine stie ce ca si tara, ma plictiseam ingrozitor, Ada la fel, si-a ridicat picioarele, le-a pus peste ale mele iar cu spatele statea rezamata de rucsacul din spate…parca era in fotoliu, mai mai sa o ia somnul…ne-am mai jucat in mers, am lasat-o sa conduca mobra din spate, mergeam de stanga la dreapta si invers iar Alin si Maia ziceau ca sunt nebun, ca nu stiu sa merg cu motorul, nu stiau ce facm eu. Am mers, am mers, am mers, m-am plictisit de numa, am oprit sa luam un suc, am baut, ceva poze si mai departe, la un moment dat am dat de unii cu dubele care mergeau mai tare, l-am convins pe Alin sa mergem dupa ei si astfel, tinandu-ne de ei am inceput sa mergem si noi mai cu viteza…
La un moment dat am intat pe un defileu, un fel de Valea Oltului dar mai lata, a fost frumos, asfaltul foarte bun, ceva cetati pe dealuri, am dat si de 2 vitezisti cu GSXR-uri care mergeau unul dupa altul la mm, ne-am salutat, ei au luat-o mai rpd…noi incetisor asa si facand poze de pe motor…am bagat km de ne-am plictisit…am oprit sa alimentam, am bagat o cearta scurta cu Ada pt niste prostii banuiesc, e incapatanata pana la Dumnezeu, nu cred ca am mai vazut o femeie asa inteligenta sa fie atat de incapatanata incat sa dea in prostie. A trecut si asta, am intrat intr-un orasel de-al lor unde imi indica GPS-ul ceva dar astia au schimbat sensurile, eram cu ochii benoclati pe GPS, nu puteam sa mai si semnalizez tot timpul dar mergeam incet, Alin statea mai la distanta sa vada pe unde o iau, stanga sau dreapta, iar eu il tot ziceam sa stea langa mine sa nu ne pierdem. Cu un ochi la GPS, cu unul la drum si cu inca unul in oglinizi am reusit sa ajungem spre marginea orasului unde se lucra la drum. Am incercat sa ne intelegem cu ceva sarbi dar nu aveam cu cine cand a venit un tip cu un Pegaso si a spus sa mergem dupa el…ne-am conformat, ce aveam de pierdut? Am mers, am mers, asta mergea ca nebunul pe stradute inguste, incepeam sa cred ca asta ne duce aiurea, am inceput sa glumesc, sau nu, cu Ada ca asta ne duce si ne taie si ne ingroapa pe undeva, am mers in total peste 20 de km, se opreste tipul si ne spune mai mult prin semn ca acolo trebuie sa facem stanga dupa care tinem tot inainte si e bine. I-am multumit sefului si am luat-o la picior. Am mers pana s-a facut noapte, a inceput sa ploua, era deja frig ne-am hotarat sa cautam ceva cazare si sa nu desfacem corturile. Alin si Maia tot opresc, ne tot enervam ca tot opream, mergeam, nici noi nu stiam ce facem, eram obositi pana cand zice Alin ca mai mergem cativa km si undeva pe stanga ar trebui sa fie o chestie ok. Si asa a fost, am oprit la un fel de han ca la noi, cu restaurant jos si camera sus. Trimitem fetele sa vb, noi stam uzi la o poveste, ca ce lunga a fost ziua, bine ca a fost ok, si alte cele, fetele stateau, stateau, parlamentau…am zis ca daca nu gasim locuri aici e trist, e deja tarziu, nu mai aveam chef de mers, ploua usor…pana la urma s-au descurcat fetele, am intrat toti 4 intr-o camera de 2, ei au dormit in pat iar eu cu Ada pe saltea. Inainte de a urca normal ca am bagat motoarele inauntru, sub ceva acoperit, Maia statea sa-l ajute pe Alin sa dea jos bagajele de pe motor, Ada era dusa, nu venea nici cum. Am asteptat sa ma ajute, am asteptat, nimic…pana la urma m-am apucat singur, a venit intr-un tarziu, fara chef sa ajute sau ceva…am bagat asa o cearta, mai mult preventiv asa ca vroiam sa inteleaga ca in momentul in care oprim undeva prima data punem motorul, il asiguram, dam bagajele jos, punem cortul, facem tot ce trebuie sa fie ok iar dupa aceea fiecare poate sa faca ce vrea. Atat ii spuneam, iar dimineata la fel, strangem impreuna chestiile, le punem pe motor, le asiguram si dupa aceea putem sa povestim cand totul e gata. Asta am vrut sa-i zic sa faca, a fost a 2 zi si credeti-ma ca ne-am certat pana in ultima pe tema asta, nu a vrut sa faca parte din echipa nici cum, a tinut-o tot pe a iei. Mare grija cu cine merge-ti, sunt tari straine, trebuie pe cineva care sa puna umarul.
Am ajuns sus, dus, am coborat, am mancat la restaurant, am incercat berile lor locale, m-am mai certat putin cu Ada, Alin si Maia asistau saracii neputinciosi si am plecat la somn. Am dormit iar dusi, doar ca…putin cam suparat…e nashpa sa te pui suparat in pat, incercati sa nu faceti asta, dispar toate lucrurile bune ale zilei…plus ca inghetati de frig…J
Ziua 3
Ne trezim de dimineata, coboram la micul dejun, zambitori, veseli, avem 3 micuri dejun, al 4-lea trebuie platit, hotaram sa impartim la 4 cel care trebuie platit, intre timp bem cafeaua si ne uitam la ziare pe sarba, nu intelegeam nimic dar ne uitam la poze ca erau fete dezbracate pe acolo J Jos, langa restaurand dam de 2 scutere din Rusia si de 3 insi care au venit pe ele tocmai de acolo, ii felicitam si facem ceva poze cu ei, mancam ce avem la micul dejun si ne urcam pe motoare…nimic nu se compara cu motorul dimineata, asa rece cum e el, il iei usor pana se incalzeste, aveam toti zambete pe fete si de abia asteptam sa plecam mai departe. Am luat-o la picior ca sa zic asa, directia Muntenegru…dupa ce traversam toata Serbia ajungem intr-un final la granite cu Muntenegru undea in munti. Aici eram mai stresati asa ca nu prea stiam ce ssi cum si nici nu ne intelegam nici cum cu vamesii, nu au auzit de engleza. Aici s-a petrecut o faza amuzanta, in timp ce Ada s-a dat jos de pe motor si s-a dus la vames sad ea buletinele, in dreapta erauniste vamesi, inarmati pana in dinti si mai impopotonati asa, erau mai sefi…eu ma uitam la ei, ei la mine…imi face unul di ei semn sa ambalez motorul…eu ma conformez…trag de caz si urla frumos motorul meu 4 cilindrii in V, un sunet de toata frumusetea…Ada, sare direct cu gura sa stau linistita ca o doare capul, normal ca uita de ton si ca femeie ce e urla de-a binelea la mine, eu, pregatit sa ma enervez, ma abtin deoarce vamesii vazand scena se prapadeau de ras…imi fac semn sa mai turez odata, eu…suparat sip e tonul ei trag de gaz iar motorul urla cau un lup plin de basi…Ada urla si ea dar pe niste sunete inalte de la raneau pe ureche, eu zambeam fericit ca “i-am aratat eu” iar vamesii erau pe jos de ras cand vedeam spectacolul. Am trecut de vamesi in pana sa ajung la Alin si la Maia care au trecut mai rpd am mai tras odata de gaz spre disperarea Adei care era gata sa urle din nou dar s-a abtinut…a fost tare amuzanta faza.
La granita vamesii ne-au dat un pliant cu ceva drumuri pe la ei, indemnuri sa reducem viteza, bla b la dar am apreciat gestul, am pornit prin Muntenegru spre capitala lor, Podgorita.
De la inceput am fost placuti impresionati de tara asta, numai munti si serpentine, eram toti bucurosi si incercam pe cat posibil sa prindem cu retina cat mai mult. Tara e superba, munti, vai, defilee, chei, ape limpezi si verzi/albastre, o nebunie…
Am mers ca prin branza, am oprit la benzinarie sa alimentam si i-am dat mai departe, la un moment dat am trecut de un tunel si parca am iesit in rai, peisajul era de vis…numai serpentine, munti , o nebunie…eram uimiti, faceam poze la greu de pe motor si mergeam in coloana, stateam in paralel si nu mai incetam sa ne felicitam ca am luat-o pe aici. Cred ca asta a fost singurul dezavantaj, faptul ca aveam drumuri inguste si era coloana de masini, era si duminica si normal ca oamenii mergeau in stanga, in dreapta…
Am ajuns intr-un final in Podgorita, am oprit intr-o parcare, eram cu zmabetul pe buze dar obositi, am bagat ceva km si astazi, am hotarat totusi sa mergem pe centru la ei sa vedem cum e…am bagat motoarele asa incarcate pe centrul la ei care era cu restrtictie pana la 18 seara si ne-am asezat la o terasa mai „fancy” care am gasit-o. Aici aveau de toate, de la inghetata la mancare, in spate era un mall cu alte restaurante si magazine, era frumos, toaletele curate ce mai…totul era bine. Ne am asezat si am comandat sa mancam ceva, cel mai ciudata a fost la mine, am comandat kebab si mi-au adus 4 pute de carne, ca niste carnati umplute cu branza si ceva prin ele. Erau bune dar cam sarate. Oricum nu am putuu sa mananc tot iar Ada si-a comandat pizza dar nici ea nu a putut manca tot. Astfel am luat la pachet si pe dimineata aveam ce sa mancam.
Era ora 5 cand am plecat din Podgorita, am hotarat sa nu ramanem pe acolo ci sa-i dam cat putem de mult spre mare, la golful Kotor. Peisajul era parca si mai frumos, apa verde, verde, am oprit cu Ada sa facem ceva poze, era prea frumos…am pedalat asa pana seara, acolo am ajuns la un tunel, am trecut prin el, 8 euro a costat si am trecut de ultimii munti inspre mare, se simtea briza marii…eu eram cu GPS-ul inainte, am hotarat sa opresc inainte cu cea km de litoral sa caut o cazare ieftina, sa dormim. Alin si Maia au inceput sa faca mistouri de mine, ca m-am obisnuit in hotek de 4 stele, ca sunt comod, ca din cauza Adei, ca ea e mai comoda, dar adevarul era ca m-am decis singur sa opresc pt ca am sperat sa gasesc ceva ieftin langa mare. Am oprit in fata unui magazin intr-un sat, am luat ceva apa si m-am dus cu Ada sa vedem niste camere de dormit. Din pacate m-am inselat, preturile erau destul de mari, le-am spus lui Alin si Maiei si am hotarat sa plecam mai departe. Intr-un tarziu si printr-un peisaj sublim am ajuns pe tarmul marii, noaptea pe la 12, am gasit un camping si ne-am apucat sa montam corturile. Aici, ca prin minune, pe Maia a apucat-o rasul, asa din senin, radea de nu se mai oprea…Alin o tot ruga sa il ajute la cort dar ea radea intr-una fapt ce l-a scos pe Alin din minti, au inceput sa se certe oarecum…noi ne amuzam si eram la randul nostru veseli ca am ajuns si ca era totul bine. Singura patanie care ne-a trezit la realitate a fost faptul ca am pus motorul pe cricul central, si dintr-o data s-a aplecat usor usor sa cada, Ada a incercat sa-l tina dar nu a reusit acesta cazand la paman. Eu am inghet cand l-am vazut pe jos dar din fericire nu a avut absolut nimic, nici macar o zgarietura, Ada a mai atenuat cazatura.
Ca prin minune Ada a pus umarul la treaba, m-a ajutat sa pun motorul, sa dau jos rucsacul, sa montez cotrul, totul mergea bine…afara era senin, cald, l-am luat pe Alin, ne-am luat 2 beri de la statia de benzina ca era totul inchis si ne-am dus pe malul marii…am baut berile, fiecare se gandea la ceva probabil, Alin la Maia, eu ce fain era acolo deoarce luna batea puternic si se vedea muntele cum se afunda in mare, Ada la…nu stiu la ce se gandea…dar se gandea la ceva…oricum…a fost o seara faina, una din serile care rar se mai repeta, departe de casa, munte, mare, prieteni, motoare, bere…totul era unde trebuia sa fie…in afara de…faptul ca dupa asta m-a tarat Ada sa ne spalam pe dinti fapt ce a mai umbrit din romantismul gandit de mine dar na…a fost mai bine asa…ne-am dus la cort unde am dormit pe saltea ca la un hotel de 5 stele, foarte foarte confortabil…a fost o seara faina…a meritat deja…
Ziua 4
Mhhhh…dimineata…cam crunt, eram obositi, a fost o dimineata frumoasa…pana la urma am iesit din cort, ne-am spalat si am mers pe plaja, am vrut sa facem baie dar ne-am razgandit, am zis ca e mai bine sa o luam din loc, de aici urma sa mergem tot pe malul marii, o sa ne saturam de mare. Alin s-a dus cu Maia la cort, eu cu Ada am dar o tura sa cumpere Ada magnet, ne-am inteles bine, ne-am plimbat, am dat o tura de Buljarica…am ajuns la corturi, iar m-a ajutat Ada la cort, bagaje, motor, totul a mers ca uns…asa da viata…
Am oprit in primul oras sa luam ceva de mancare, Adsa a luat mai mult dulce si am plecat mai departe…Alin si Maia au luat-o in fata, eu vroiam sa facem poze, sa oprim, dar ziceam sa nu ne pierdem…Ada si ea vroia sa facem poze, am mers inaite pana am ajuns la Kotor,unde era cetatea, nu am mai rezista si am oprit, am facut ceva poze, Ada si-a luat un magnet si am plecat mai departe sa-i ajung pe astia. In timp ce goneam in stanga era tot mai superb, am ajuns iar la un golf fain, am oprit ca trebuia sa fac neaparat poze, am vrut sa facem poze asa cu echipamentul dar Ada a zis ca decat sa faca cu echipament pe ea mai bine nu face. Avea si ea dreptate, eu eram stresat sa nu-i fac pe astia sa astepte da mo enervat si tonul ei de a spune ceva. Nu stie sa explice sau ceva, efectiv se enerveaza si vorbeste undeva de sus, parca ii sare mustarul…eu fiind un tip coleric si neavand rabdare cu tot felul de fite si figuri am zis sa plecam si gata. Normal ca ne-am certat ca prostii. Pana la urma i-am ajuns pe astia si era sa cad din picioare cand am vazut ce face Alin. A gasit un golf superb, si a intrat efectiv imbracat in apa sa faca baia, m-a apucat rasul si i-am facut poze. Atunci mi-a zis Maia ca ei nu mai aveau baterie la aparat, ne-a spus de aseara si sa facem noi poze, daca stiam nu ma ami grabeam atata…
In continuare am mers pe tarmul Marii Adriatice, peisajul era de vis, aveam impresia ca visez, doar in filme mai vezi asa ceva, senzatia era amplificata si de faptul ca eram cu motorul, era ceva si ca era-i cu o fata care te strangea in brate…pacat ca eram suparati…
Am mers foarte fain, problema a fost doar ca nu gaseam abtibild cu Muntenegru, am uitat sa zic, prin toate tarile in care treceam puneam cate un abtibild pe sidecasuri, Alin punea pe ambele, simetric, eu am hotarat sa pun pe cel din dreapta toate tarile prin care treceam si pe cel din stanga cele care mi-au placut foarte mult. Abtibildele astea o sa ne cauzeze mari batai de cap ca nu am gasit pretutindeni dar a fost ceva frumos sa tot cautam…
Am gasit pana la urma, am trecut granita in Bosnia si Hertegoviona, am trecut ca prin branza dar am zis sa oprim sa bem un suc si s alimentam si la ei, am luat ce ne trebuia pt sidecasuri, am pus pe un TDM-ist care avea un model mai nou sa ne faca o poza la toti si am plecat mai departe.
Am trecut in Croatia, si am mers direct spre Dubrovnik, am oprit undeva inaintea orasului de unde aveam o priveliste foarte faina sa facem ceva poze. Am ajuns si in Dubrovnik, am parcat motoarele, am luat castile cu noi in rest am lasat toul pe motor, am sperat sa nu ramanem fara…asta e …am riscat… Am vizitat Dubrovnikul, un loc foarte foarte fain, din pacate u eram suparat cu Ada, Alin cu Maia se taraiau dupa noi si erau suparati si ei ca ne tot ceretam. Am dat o tura fain prin oras, am facut poze, ne-am pierdut oarecum pe stradute cum imi place mie si am plecat mai departe. Nu inainte de a ne tine o predica Alin si Maia sa ne rezolvam prb sa nu ne mai certam.
Am iesit din oras si am luat-o spre Split, oras mare pe tarmul Adriaticii…pe drumul de coasta, care normal ca era superb, am zis sa ma impac cu Ada, am facut o impacare pe motor, cu vantul in plete, pe atunci mai aveam, cu Ada lipita de mine, curbele superbe, marea la fel, soarele sus pe cer, cerul albastru albastru…a fost ceva foarte fain, rar mai prinzi in viata asemenea momente…eram din nou veseli si bucurosi.
Am ajuns in Split, deja se acumulase oboseala, am cautat un camping, am gasit unul dar era fenomenal de scump, mai scump ca si hotelul din Serbia, am hotarat sa mergem mai departe. Am iesit din Split si am ajuns in periferii, era deja noapte, am tot cautat camping…nimic…parca a intrat in pamant. I-am lasat pe Alin si Maia si am dat o tura cu Ada sa intrebam niste tineri, ne-au spus ca nu mai este i zona aceea ci doar intr-o alata parte la vrea-o 20 de km. Neavand ce face, ne-am intors la drunul principal si am plecat in aceea directie. Am orbecait, ba cu indicatiile celor de acolo, ba dupa GPS, ba dupa indicatoare…in timpul acesta am vazut un Aldi, am hotarat sa oprim, sa ne luam sa mancam, sa nu mai desfacem bagajul si am intrat in parcare. Era apropae ora de inchidere, am intrat si am luat ce na trebuia, incepeam sa ne incazim, sa se vada ceva zambete la vederea mancarii, am incaracat totul si am plecat mai departe. Am tot mers inainte, am trecut un pod si am ajuns pe o insula, foarte foarte faina, plina de turisti, lumini la tot pasul, era nebunie…eram in al 9 lea cer, faptul ca am dat de ea din greseala facea sa fie totul mult mai fain. Am incercat sa gasim cazare, din pacate totul era plin, as acev anu mai vazusem, era o nebunie totala…insula era superba dar chiar asa plin… Am plecat spre un camping, ne-am dus dupa indicatiile date de un receptioner, cu chiu cu vai, noaptea, am ajuns…eram iar veseli, ne gandeam ca o sa ne odihnim in sfarsit, cand colo…cea mai mare surpriza, efactiv campingul era plin. Imaginati-va ca era efectiv plin, cum mama naibii sa intelegi asa ceva…un camping imens, cu locuri de pus cortul sa fie plin ochi…am ramas muti de uimire…deja ma vedeam ca inoptez pe afara pe langa motor si asta e, eram debusolati toti cand administratorul ne-a spus ca mai exista un camping da departe in insula. No, asta este, nimic e bun? Ne-a dar tipul indicatiile si am purces la druum, noapte, am gresit o intersectie, mi-am dat seama, ne-am intors, am mers pana am iesit din oras, era pustiu, nu mai stiam incotro sa o iau…la un momendta Ada zice ca ininte si la stanga, ii fac semn lu Alin si facem stanga pe un drum de piatra si nisip, neasfaltat, am mers…si am mes…m-am plictisst deja, imi puneam intrebari tampite in cap cand deodata am dat ascuns intr-o padurice de camping. Am intrat, am oprit motoarele sa nu trezzim lumea, nu prea vedeam mare lucru ca era noapte, am vb cu receptionera, ne-a arata unde sa punem corturile, ne-a dat chei de la toaleta si a plecat. Deja eram iar veseli, am desfacut cu Alin o bere, am pus cortul, totul s-a terminat cu bine. Ceva incoveniente pe la Maia si pretul campingului sao ceva de genul , nu mai stiu exact, au trecut, nu era ceva serios. Faza cea mai tare a fost la maia, care in valtoarea mistolui de mine cam-am facut comod, ca umblu cu Ada si poate de aia, fapt ce nu e adevarat, a zis ca nu mai pun salteaua (si-au luat si ei saltea ca si noi) ca dorm pe izoprene. Le-am sugerta sa puna salteaua, pana la urma m-au ascultat si mi-au dat dreptate in alta zi, o sa vedeti…
Dupa instalare, am facut cate un dus, aveam alta stare de spirit, dupa atat umblet si cautare dupa cazari eram extenuati. Neavand nimic pregatit de acasa a trebuit sa facem totul dupa ureche…cateodata iasa bine…cateodata nu…asta e frumosetea.
Seara s-a incheiat totusi foarte frumos, am luat masa toti, langa corturi, se auzea marea, noi am inceput sa radem, probabil si de la a 2 bere plus ca repeziti cum am fost in supermarket Alin si Maia au luat paine dulce, nu se putea manca iar noi am luat ceva ce trebuia facut in cuptoru cu microunde sau ceva de genul, era efectiv un aluat…radeam ca prostii si mancam…ne mai strica dispoozitia mirosul de peste de la conservele Adei care o sa ne urmareasca pe tot parcursul calatoriei…dar gustul era bun… J
Am dormit din nou neintors…salteaua facea toti banii…
Ziua 5
A doua zi dimineata am pornit la cutreierat in zona. Am vizitat Balcoanele, Pestera Ponorului si Pestera Radesei. Echipati cu frontale am reusit sa le traversam cu unele dificultati. A fost foarte frumos. Recomand tuturor sa viziteze Padis-ul. Preturile de cazare sunt excelente, conditiile de dormit sunt super ok. Din pacate si aici se amenajeaza drumul si va fi invadat de autoturisme cu baietii in “balerini”.
, fara semnal la telefon…
