1 mai

Se apropia cu repeziciune 1 mai, o zi importanta pentru mine, nu pentru ca e 1 mai muncitoresc ci pentru ca e ziua lui mamuca mea draga. Si vroiam sa ii facem o surpriza, nu de alta dar sa se mai bucure si ea…
Asa ca pe 29 aprilie,de dimineata am incalecat si am zbughit-o spre Vatra Dornei.
Prin Sighisoara ma suna mama si imi spune ca , daca vin sambata si duminica ma intorc , nu ar avea rost sa mai vin, ca stie, ca este un drum obositor.
In acel moment ma gandeam ca mama si-a dat seama ca sunt pe drum , mai ales ca nu i-am raspuns imediat…dar m-am tinut ferma pe pozitii si i-am spus ca asa ceva nu i-au in calcul, am promis ca vin, apai vin

Drumul a fost bestial si fara incidente cand am mers incolo, vreme faina, drumuri bune, mai putin prin Cristuru Secuiesc parca era bombardat pe acolo, de Tihuta nu mai vorbesc , curbe largi numai bune sa ajungi cu scarita pe jos …

Pe la ora 17.00 ajungem si noi acasa, si sa vezi reactie si bucurie…

Ce sa mai zic acasa e acasa, e locul mirific in care esti ferit de toate…

Sambata am sarbatorit-o pe mamuca si am facut si o mica plimbare pana la Gura Haitii. Si nu bine ne urcam noi in sa, sa mergem spre locatie,  ca ne ajunge un motociclist si stupoare era prietenul nostru,  Adrian Torpan.
Noi cand am trecut prin Reghin, nu l-am anuntat cu buna stiinta ca-l stiam plecat la Garnic, unde erau si ceilalti prieteni. Chiar i-am marturisit ca de fiecare data cand venim acasa e musai sa ne intalnim , chiar daca nu ne vorbim inainte.

Si din vorba in vorba ii spunem ca ne-am dori sa trecem muntii si sa ajungem la Toplita , sa mergem un pic pe forestier. Sa mai vedem si alte peisaje,sa mai respiram ceva aer curat… Numai bine ca el avea in plan sa faca aceasta tura chiar in ziua respectiva si am stabilit sa il sunam seara sa ne zica, daca sa ne bagam sau nu, nu de alta dar nu e tocmai ok sa ramai blocat prin munti cu motorul , fara semnal la telefon…

Dupa ce am facut un mic gratarel si am sarbatorit-o pe mamuca, am inceput sa ne facem bagajele si sa le aranjam pe motor, numai bine ca dimineata sa o tusnim spre Sibiu.

Seara l-am sunat pe Adi sa ne mai dea cateva ponturi legate de drum…

Dimineata, cu mult optimism am dat bataie calutilor, vreme frumoasa , peisaje minunate si aer curat.

Mergem ce mergem, cu o viteza nu tocmai mare, din cauza drumului forestier si numai vad ca dintr-o data ne sare in fata o caprioara.

Sincer in momentul acela m-am vazut pe jos, ma repet pe astfel de drumuri iti doresti sa nu ti se intample ceva, care sa te faca sa nu iti mai continui drumul…

Dar experienta lui Alin in ale motociclismului  si firea lui si-au spus cuvantul , a accelerat in loc sa franeze , si a trecut peste si astfel nu am cazut. Din pacate caprioara nu a supravietuit, si peste un minut si ceva de chin a murit

Dupa aceasta intamplare nefericita , nu am mai avut parte de-a lungul turei noastre de evenimente neplacute, cei drept s-au mai “batut” doi soferi in oglinzi si numai dintr-o data vedem cum zboara oglinzile

Pe la ora 17.00 dupa cateva opriri , ajungem si noi acasuca cu tot felul de bunatati gen poale in brau , pentru cei dragi